Urlet de veioză


Plângi pe mine,ploaie.
Și udă-mi fața de carton
Și șterge-mi zâmbetu-n șiroaie
Prefă-l în linia aia conturată
Din stânga-n dreapta,linie dreaptă.
Te uit,te uiți,îi uiți pe toți
Zâmbești spre tine-n geamul tău
Îți pipăi zâmbetul cel ars
Te văd,te-ating,te simt,te-ai șters
Mă uiți și nu te mai întorci la mine
Apoi te plângi cu lacrimi negre
În cadențe cristaline
Peste mine
Și mă vezi
În poze pe pereți
Și le uzi cu amintiri uitate prin câmpii
În nopți cu stele moarte
Căzute și uitate.
Eu le știu.Tu le mai știi?
Mai plângi amarnic peste mine
Să uit de tine
Să mi te amintesc și să te am
Ieri,în ziua ce-a trecut și a murit
C-o moarte jalnică de câine
Uitat de lume-n plină stradă
Și noaptea-mpins de nimeni
Într-o groapă.
Te-aud patetic.
M-arunci în golul minții tale
Și mă îmbraci în șoaptele murdare
Din gresia ta cea spartă
Murdară și pătată.
Te strâng la piept ca pe disperare
Când nu am ochi și nu am soare
Ca-n ceasul fără cuc și cifre
-n-orele nenorocite
Când dormi și e răcoare
Pe drumu-nsângerat de ploaie.
Au toate astea vreo logică?
Îți place?
Îți place glas ce mă bântuie
Să mă omori într-o mie de gânduri
Pe eșafodul de execuție?
Am o plăcere meschină
Să văd cum se dezbină
Viața ta
În ipocrizia mea
Și gândurile tale
În picături negre de ploaie.
M-arunci pe drumul meu cel rupt
Dar mergi cu mine?
Dar mă ți de mână pe cărare
Să nu mă pierd?
Vei face asta oare?
E ploaie fără apă.Ai tăcut.
Văd liniștea cum cântă la perete
Și-ți fură apa cu-un burete
Pe care-l stoarce-n cap și cântă.
De ciudă?Sau soarta crudă
S-a dat bătută și-a murit lăsând flămândă
Tăcerea care ne-a-nghițit
Și care cântă-n sunete difuze pe perete?
Te simt pe piele și în vene
Cum fugi în mine ca de mine ca de-un germene
Ucigător sau doar-
culoare moare doare soare
procreare, profanare, prinsoare
dezolare am zis? da
Cred că scriu o poezie despre tine
Cum mă înnebunești în nopțile senine
Când te visam cum mă visai că te ating
Cum îți dau foc și cum te sting
Și cum te arzi încet cum arzi o foaie
Când îi dai foc și vezi cum moare
Și cum te strigă
Ne-auzită.
E ploaie?
E soare.E ninsoare.E vânt.E noapte.
Ești tu.
Aleargă-mă și ploaie,prinde-mă
Cât încă sunt un gând inert
În marea asta mică plină
De viermi confuzi de veșnicia
Din nuca asta denumită viață.
M-ai omorât în fiecare noapte
Și-ai plâns în balta mea de sânge incolor
Căzând dementă pe covor.
Încă te crezi nevinovată
În seara asta moartă?
Plângi pe mine,ploaie.

Bazată pe 26 de cuvinte care au avut în comun caracteristica de a alcătui sunete.

Arată-ți frustrarea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s