1 an de Troscinol sau Marea Blogareala

Acum aproximativ 365 de zile a avut loc un eveniment ce a luat la pumni istoria omenirii, schimbandu-i cursul cu o dreapta bine plasata care a invinetit ochiul plictiselii pe un numar respectabil de monitoare. Astazi, Troscinol celebreaza un an de la nasterea sa spontana in mediul online, timp in care, in ciuda oricarei asteptari, a crescut, s-a divizat mitotic si a evoluat. L-am botezat in bere si l-am tinut de manute cand a facut primi pasi timizi in blogosfera, dar el, obraznic, a luat-o la fuga pe contrasens si a aratat degetul mijlociu banalului si conformismului din jur, aducand zambete, rasete isterice si indignare dupa gust.

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,900 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 48 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

De Sărbători

Lucifer TV vă oferă un episod special pentru sărbătoarea de Crăciun, pe care să-l citiți mirați cu cana de vin fiert în mână și cu cotletul de porc în cealaltă, și să vă întrebați ce naiba vrem noi să facem:

>>>Episod de Crăciun<<<

http://troscinol.wordpress.com/lucifer-tv/

Jupiter.

   Vara asta mi-am împăturit bine mândria de cicist în rucsac împreună cu hainele de vară si am decis să merg pe 4 roți în loc de doo spre locul de baștină al ciorilor albe(pescărușilor):Marea Neagră.
Primul motiv și cel mai important,adică „impulsul” ce m-a impulsionat să vin aici au fost banii.Tata m-a ispitit cu un loc de muncă pe plajă,noaptea,de unde scriu și acum.Cum eu am nevoie de bani pentru o nouă consoartă(mă refer la bicicletă aici,nu sunt arab să-mi cumpăr femeea),un loc de muncă la mare(și primul meu loc de muncă dealtfel) a fost un vis devenit realitate.
Cu plinul făcut și RCA-ul plătit,iată că pornim spre Jupiter,dar de data aceasta Jupiter-stațiunea turistică de pe litoral.

Peștera Dâmbovicioara.

       Pe lângă ateism și rasism,susțin și sportul.Și iată cum m-am decis dintr-un altruism din cale afară de corpolent să împărtășesc cu cititorii(puțini la număr,dar știi cum se zice-„puțini și buni”) „aventurile” mele în țara salamandrelor.
Biciclist amator de profesie,incapabil să merg pe stradă fără să mă aclame vre-un șofer (cu o misiune prea importantă-grătar pe marginea râului) cu obișnuitele apelative : „tu bă boule!” sau „pletos prost”,mă decid împreună cu obișnuiții amici să mergem la peștera Dâmbovicioara,zonă turistică de vis,în sens că e mirifică și pustie.