Cuvinte aberante #5

Polul meu nord nu-mi dă pace.

Se tot plimbă de colo colo

Acum aici, mâine acolo,

Mâncându-mi orele,

Căci zile n-am.

Ca o nebună râzând

Să-l caut!

Să-l vreau!

Să-l încânt!

Acum odată ca niciodată

Când ne strigam pe nume,

Fericire în rate sau vânzători de speranţă ?

Azi vă aduce moşul un articol despre un subiect la fel de controversat precum sensul vieţii, evoluţionismul, existenţa divinităţii, Elodia sau sânii *adaugă aici nume de celebritate tabloidă la alegere*, o dilemă încă din vremuri imemoriale : Aduc banii fericirea ?

Ritualul initiatic al cozilor la triburile birocrate

Vine o zi in viata fiecarui om cand rabdarea ii este supusa unui test, cand trebuie sa se inarmeze cu o mana de hartii, sa isi ia inima in dinti si sa se aseze la o coada. Pentru cei care nu stiu, carora le lipseste inca minunata experienta, coada este acel mereu lung sir de oameni disperati sa ajunga cu totii in acelasi punct care ii va livra inapoi catre existenta lor banala si insignifianta de zi cu zi, insa cu ceva mai multa cerneala pe manunchiul de celuloza pe care il strang febrili intre degete.

Viata bate filmul…sau invers?

A vedea un film impreuna cu cineva e ca si cum l-ai vedea gol pe individul in cauza. Unii sunt enervanti si iti fac gandul sa flirteze cu senzatia unei bate de baseball stransa in maini, altii sunt apatici si absenti si fac plantele sa para interlocutori grozavi, altii te fac sa te simti bine chiar daca filmul in cauza nu e decat o mizerie de categoria B care face ca cinematografia porno sa para demna de Oscar, pe cand unii se deconecteaza de exterior si raman concentrati la desfasurarea actiunii, savurand-o ca pe un vin bun in asteptarea deznodamantului.

1 an de Troscinol sau Marea Blogareala

Acum aproximativ 365 de zile a avut loc un eveniment ce a luat la pumni istoria omenirii, schimbandu-i cursul cu o dreapta bine plasata care a invinetit ochiul plictiselii pe un numar respectabil de monitoare. Astazi, Troscinol celebreaza un an de la nasterea sa spontana in mediul online, timp in care, in ciuda oricarei asteptari, a crescut, s-a divizat mitotic si a evoluat. L-am botezat in bere si l-am tinut de manute cand a facut primi pasi timizi in blogosfera, dar el, obraznic, a luat-o la fuga pe contrasens si a aratat degetul mijlociu banalului si conformismului din jur, aducand zambete, rasete isterice si indignare dupa gust.